2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concasat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: concasa] (D. materiale solide) Spart cu ajutorul concasorului.

concasát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: concasa] Concasare.

concasa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăți mici, cu ajutorul concasorului.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASÁ vb. I. tr. A sfărâma un material solid, a fărâmița. [< fr. concasser].

CONCASÁ vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr. concasser, lat. conquassare)

A CONCASÁ ~éz tranz. (piatră, cărbuni, minereuri etc.) A sparge în bucăți mici; a fărâmița. /<fr. concasser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concasá (a ~) vb., ind. prez. 3 concaseáză

concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg. și pl. concaseáză

Intrare: concasat
concasat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concasat
  • concasatul
  • concasatu‑
  • concasa
  • concasata
plural
  • concasați
  • concasații
  • concasate
  • concasatele
genitiv-dativ singular
  • concasat
  • concasatului
  • concasate
  • concasatei
plural
  • concasați
  • concasaților
  • concasate
  • concasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: concasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concasa
  • concasare
  • concasat
  • concasatu‑
  • concasând
  • concasându‑
singular plural
  • concasea
  • concasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concasez
(să)
  • concasez
  • concasam
  • concasai
  • concasasem
a II-a (tu)
  • concasezi
(să)
  • concasezi
  • concasai
  • concasași
  • concasaseși
a III-a (el, ea)
  • concasea
(să)
  • concaseze
  • concasa
  • concasă
  • concasase
plural I (noi)
  • concasăm
(să)
  • concasăm
  • concasam
  • concasarăm
  • concasaserăm
  • concasasem
a II-a (voi)
  • concasați
(să)
  • concasați
  • concasați
  • concasarăți
  • concasaserăți
  • concasaseți
a III-a (ei, ele)
  • concasea
(să)
  • concaseze
  • concasau
  • concasa
  • concasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concasa

  • 1. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: fărâmița

etimologie: