2 intrări

15 definiții

concasáre sf [At: LTR2 / Pl: ~sắri / E: fr concasser] Sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului Și: concasat1.

CONCASÁRE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

CONCASÁRE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

concasáre s. f., g.-d. art. concasắrii

concasáre s. f., g.-d. art. concasării

CONCASÁRE s.f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. [< concasa].

concasá vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăți mici, cu ajutorul concasorului.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

concasá (a ~) vb., ind. prez. 3 concaseáză

concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg. și pl. concaseáză

CONCASÁ vb. I. tr. A sfărâma un material solid, a fărâmița. [< fr. concasser].

CONCASÁ vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr. concasser, lat. conquassare)

A CONCASÁ ~éz tranz. (piatră, cărbuni, minereuri etc.) A sparge în bucăți mici; a fărâmița. /<fr. concasser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

concasáre s.f. 1966 Acțiunea de a concasa și rezultatele ei v. presortare (din concasa; cf. fr. concassage; D.Min., LTR; DEX, DN3)

Intrare: concasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concasa concasare concasat concasând singular plural
concasea concasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concasez (să) concasez concasam concasai concasasem
a II-a (tu) concasezi (să) concasezi concasai concasași concasaseși
a III-a (el, ea) concasea (să) concaseze concasa concasă concasase
plural I (noi) concasăm (să) concasăm concasam concasarăm concasaserăm, concasasem*
a II-a (voi) concasați (să) concasați concasați concasarăți concasaserăți, concasaseți*
a III-a (ei, ele) concasea (să) concaseze concasau concasa concasaseră
Intrare: concasare
concasare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concasare concasarea
plural concasări concasările
genitiv-dativ singular concasări concasării
plural concasări concasărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)