2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concasare sf [At: LTR2 / Pl: ~sări / E: fr concasser] Sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului Si: concasat1.

CONCASÁRE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

CONCASÁRE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

CONCASÁRE s.f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. [< concasa].

concasáre s. f. 1966 Acțiunea de a concasa și rezultatele ei v. presortare (din concasa; cf. fr. concassage; D.Min., LTR; DEX, DN3)

concasa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăți mici, cu ajutorul concasorului.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASÁ vb. I. tr. A sfărâma un material solid, a fărâmița. [< fr. concasser].

CONCASÁ vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr. concasser, lat. conquassare)

A CONCASÁ ~éz tranz. (piatră, cărbuni, minereuri etc.) A sparge în bucăți mici; a fărâmița. /<fr. concasser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concasáre s. f., g.-d. art. concasắrii

concasáre s. f., g.-d. art. concasării

concasá (a ~) vb., ind. prez. 3 concaseáză

concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg. și pl. concaseáză

Intrare: concasare
concasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concasare
  • concasarea
plural
  • concasări
  • concasările
genitiv-dativ singular
  • concasări
  • concasării
plural
  • concasări
  • concasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: concasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concasa
  • concasare
  • concasat
  • concasatu‑
  • concasând
  • concasându‑
singular plural
  • concasea
  • concasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concasez
(să)
  • concasez
  • concasam
  • concasai
  • concasasem
a II-a (tu)
  • concasezi
(să)
  • concasezi
  • concasai
  • concasași
  • concasaseși
a III-a (el, ea)
  • concasea
(să)
  • concaseze
  • concasa
  • concasă
  • concasase
plural I (noi)
  • concasăm
(să)
  • concasăm
  • concasam
  • concasarăm
  • concasaserăm
  • concasasem
a II-a (voi)
  • concasați
(să)
  • concasați
  • concasați
  • concasarăți
  • concasaserăți
  • concasaseți
a III-a (ei, ele)
  • concasea
(să)
  • concaseze
  • concasau
  • concasa
  • concasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concasare

  • 1. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi concasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

concasa

  • 1. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: fărâmița

etimologie: