8 definiții pentru concasa
concasa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăți mici, cu ajutorul concasorului.
CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCASÁ, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concasá (a ~) vb., ind. prez. 3 concaseáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg. și pl. concaseáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONCASÁ vb. I. tr. A sfărâma un material solid, a fărâmița. [< fr. concasser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCASÁ vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr. concasser, lat. conquassare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
A CONCASÁ ~éz tranz. (piatră, cărbuni, minereuri etc.) A sparge în bucăți mici; a fărâmița. /<fr. concasser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) concasa | concasare | concasat | concasând | singular | plural | ||
| concasează | concasați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | concasez | (să) concasez | concasam | concasai | concasasem | |
| a II-a (tu) | concasezi | (să) concasezi | concasai | concasași | concasaseși | ||
| a III-a (el, ea) | concasează | (să) concaseze | concasa | concasă | concasase | ||
| plural | I (noi) | concasăm | (să) concasăm | concasam | concasarăm | concasaserăm, concasasem* | |
| a II-a (voi) | concasați | (să) concasați | concasați | concasarăți | concasaserăți, concasaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | concasează | (să) concaseze | concasau | concasară | concasaseră | ||