10 definiții pentru concă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă deasupra absidei altarului. – Din fr. conque.

concă sf [At: DA / Pl: (rar) ~nci, ~nce / E: lat concha, fr conque] 1 (Șnt) Gen de moluște marine fără corp. 2 (Șnt; pex) Scoică a acestor moluște. 3 (Atm) Cavitate a urechii.

CONCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. – Din fr. conque.

CONCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperămînt în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca].

CONCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)

concă f. 1. mare scoică concavă; 2. Anat. cavitatea urechii.

*cóncă f., pl. e și ĭ (lat. concha, d. vgr. kónhe, scoĭcă). Anat. Cavitatea urechiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concă s. f., g.-d. art. concii

Intrare: concă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concă
  • conca
plural
  • conci
  • concile
genitiv-dativ singular
  • conci
  • concii
plural
  • conci
  • concilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concă, concisubstantiv feminin

  • 1. arhitectură Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă deasupra absidei altarului. DEX '09 DN
  • 2. Mare cochilie concavă. DN
    • 2.1. anatomie Excavație profundă a pavilionului urechii. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.