9 definiții pentru concă

cóncă sf [At: DA / Pl: (rar) ~nci, ~nce / E: lat concha, fr conque] 1 (Șnt) Gen de moluște marine fără corp. 2 (Șnt; pex) Scoică a acestor moluște. 3 (Atm) Cavitate a urechii.

CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă deasupra absidei altarului. – Din fr. conque.

CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. – Din fr. conque.

cóncă s. f., g.-d. art. cóncii

cóncă s. f., g.-d. art. cóncii

CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca].

CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)

concă f. 1. mare scoică concavă; 2. Anat. cavitatea urechii.

*cóncă f., pl. e și ĭ (lat. concha, d. vgr. kónhe, scoĭcă). Anat. Cavitatea urechiĭ.

Intrare: concă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concă conca
plural conci concile
genitiv-dativ singular conci concii
plural conci concilor
vocativ singular
plural