2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conabiu, ~ie sn, a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc kunebi] 1-2 Vișiniu.

CONABÍU, -ÍE, conabii, adj., s. n. 1. Adj. (Înv.) Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. 2. S. n. Culoare conabie (1). – Din tc. kunebi.

CONABÍU, -ÍE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare vișinie. – Din tc. kunebi.

CONABÍU, -ÍE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. Conabiu la față... [ciobanul] se întoarse cu jale la oițe. GALACTION, O. I 285. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu... și altul pembe. CARAGIALE, O. I 340. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vișinie. Poezia romînă în jumătatea a doua a sutei XIX... ni se prezintă... ca un tapet multicolor... în care milioane de fire de toate culorile... (de la un pembe cît mai spălăcit pînă la conabiul cel mai posomorit)... se întrețes. CARAGIALE, S. U. 87.

conabiu a. roșu închis, vișiniu: un biniș conabiu. [Cf. turc. KUNEBI, de cânepă].

conabíŭ și cunabíŭ, -íe adj. (turc. kunabi, kunebi, de cînepă [pin aluz. la coaja semințeĭ], d. kunab, kuneb, ar. kunneb, cînepă. V. cînepă). Roș vișiniŭ saŭ ca sfecla: un țăran cu fața conabie ca sfecla (Delv.). S. n., pl. urĭ. O substanță granuloasă care colorează conabiŭ. – Și cănăbiŭ. V. cînépĭŭ, pătlăginiŭ, sanghin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conabíu2 (înv.) s. n., art. conabíul

conabíu1 (înv.) adj. m., f. conabíe; pl. m. și f. conabíi

conabíu s. n., art. conabíul

conabíu adj. m., f. conabíe; pl. m. și f. conabíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONABÍU adj. v. purpuriu, vișiniu.

conabiu adj. v. PURPURIU. VIȘINIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conabíu (conabíe), adj. – Roșu închis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct roșu” (Iogu, GS, V, 181). Este greșită explicația lui Șeineanu, II, 149, bazată pe tc. kunebi „de cînepă” și acceptată de DAR.

Intrare: conabiu (adj.)
conabiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conabiu
  • conabiul
  • conabiu‑
  • conabie
  • conabia
plural
  • conabii
  • conabiii
  • conabii
  • conabiile
genitiv-dativ singular
  • conabiu
  • conabiului
  • conabii
  • conabiei
plural
  • conabii
  • conabiilor
  • conabii
  • conabiilor
vocativ singular
plural
Intrare: conabiu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conabiu
  • conabiul
  • conabiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • conabiu
  • conabiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conabiu (adj.)

  • 1. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: purpuriu vișiniu (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Conabiu la față... [ciobanul] se întoarse cu jale la oițe. GALACTION, O. I 285.
      surse: DLRLC
    • Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu... și altul pembe. CARAGIALE, O. I 340.
      surse: DLRLC

etimologie:

conabiu (s.n.)

  • 1. Culoare conabie.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Poezia romînă în jumătatea a doua a sutei XIX... ni se prezintă... ca un tapet multicolor... în care milioane de fire de toate culorile... (de la un pembe cît mai spălăcit pînă la conabiul cel mai posomorît)... se întrețes. CARAGIALE, S. U. 87.
      surse: DLRLC

etimologie: