15 definiții pentru conțopist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conțopíst, ~ă smf [At: SBIERA, F. S. 217 / V: ~ncep~, ~ncip~ / Pl: ~iști, ~e / E: ger Konzipist] 1 (Înv; prt) Funcționar de cancelarie care facea ciornele. 2 (Buc) Grefier. 3 (Dep) Persoană care execută lucrări mărunte de birou. 4 Copist (1).

CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Înv.; fam.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

CONȚOPÍST, -Ă, conțopiști, -ste, s. m. și f. (Astăzi depr.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist.

CONȚOPÍST, conțopiști, s. m. (Astăzi depreciativ) Funcționar care execută lucrări de birou de mică importanță, pentru care nu se cere multă inițiativă (odinioară avea ca sarcină numai să copieze acte sau să scrie concepte). Conțopiștii tăinuiau cu țăranii... prin colțuri. CAMILAR, N. II 306. Visează onoruri de conțopist, rînji cu dispreț meșterul. SADOVEANU, P. M. 221.

CONȚOPÍST, -Ă s.m. și f. Mic funcționar de cancelarie; copist. [< germ. Konzipist].

CONȚOPÍST, -Ă s. m. f. (depr.) cel care face lucrări de birou; copist. (< germ. Konzipist)

CONȚOPIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. depr. Funcționar care efectuază lucrări mărunte de cancelarie. /<germ. Konzipist

conțopist m. pop. concepist: un conțopist ca mine CAR. [Nemț. KONZEPIST].

*conțopíst m. (din conțeptist și conțipist, după pron. germ. și pol., adică „făcător de concepte”, de jalbe). Vechĭ. Azĭ iron. Copist, scriitoraș pe la autoritățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conțopíst (înv., fam.) s. m., pl. conțopíști

conțopíst s. m., pl. conțopíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONȚOPÍST s. v. copist, scrib.

CONȚOPÍST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

conțopist s. v. COPIST. SCRIB.

CONȚOPIST s. (astăzi rar) scriitoraș, (depr.) scriptolog. (~ într-un birou.)

Intrare: conțopist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conțopist
  • conțopistul
  • conțopistu‑
plural
  • conțopiști
  • conțopiștii
genitiv-dativ singular
  • conțopist
  • conțopistului
plural
  • conțopiști
  • conțopiștilor
vocativ singular
  • conțopistule
  • conțopiste
plural
  • conțopiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conțopist, -ă conțopist conțopistă

etimologie: