14 definiții pentru conăcar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar.
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
conăcar1 sm [At: IORGA, S. D. XII, 115 / Pl: ~i / E: conac + -ar] (Înv) Conacciu (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conăcar2 sm [At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~nocar, ~ăcer, ~nac~ / E: colăcar (prin apropiere de conăcar1)] (Mol) Colăcar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Regional) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, cînd pleacă după mireasă; tînăr călare în alaiul unei nunți. Intrînd în ogradă, conăcarii spun conăcăria. SEVASTOS, N. 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONĂCÁR ~i m. Flăcău care, în ziua nunții, însoțește mirele la casa miresei și rostește conăcăria. /cf. colăcar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conăcar m. 1. odinioară, cel ce îngrijia de gazda Domnului sau a boierilor, apoi a Turcilor cari călătoriau prin țară; 2. azi (conocar), nume moldovenesc al colăcerilor, cari pornesc călări înaintea mirelui spre a vesti părinților miresei, ca să îngrijească de gazdă sau conac pentru împăratul, care îndată va sosi cu suita sa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conăcár m. (d. conac). Vechĭ. Cel ce îngrijea de conacu domnuluĭ orĭ al boĭerilor orĭ al Turcilor însemnațĭ care călătoreaŭ pin țară (numit și conacciŭ). Azĭ. Mold. Cavaler de onoare călăreț la nunțile de la țară, numit și conocar, conăcaș și conocaș (Mold. sud) și (infl. de colac) colăcar, colăcaș, colăcer și (Munt. vest) colăcel și (infl. de olac) olăcaș (Olt.). În Mold. și vornicel, în Trans. și pocînzeŭ. V. olăcar și stolnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) colăcár m. V. conăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colăcér m. V. conăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conăcár (reg.) s. m., pl. conăcári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conăcár s. m., pl. conăcári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONĂCÁR s. v. colăcar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conăcar s. v. COLĂCAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|