11 definiții pentru conăcărie

conăcăríe sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~nocaríe, ~năcer-, ~noc~, ~nacar~ / Pl: ~íi / E: conăcar2 + -ie] (Reg) Orație de nuntă (făcută de colăcari).

CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.

CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.

CONĂCĂRÍE, conăcarii, s. f. (Regional) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. Oare Grigore a lui Petre Lucăi, de la noi din sat, pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase și conăcăria pe la nunți? CREANGĂ, A. 13.

conăcăríe (reg.) s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile

conăcăríe s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile

CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, orație.

CONĂCĂRÍE ~i f. Orație de nuntă rostită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcăriei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie

conăcărie (conocărie) f. Mold. orație de nuntă: conocăria pe la nunți CR.

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

conăcăríe s. v. COLĂCĂRIE. ORAȚIE.

Intrare: conăcărie
conăcărie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conăcărie conăcăria
plural conăcării conăcăriile
genitiv-dativ singular conăcării conăcăriei
plural conăcării conăcăriilor
vocativ singular
plural