15 definiții pentru conăcărie conocărie conăcerie conacarie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conăcărie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~nocarie, ~năcer~, ~noc~, ~nacar~ / Pl: ~ii / E: conăcar2 + -ie] (Reg) Orație de nuntă (făcută de colăcari).

CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.

CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.

CONĂCĂRÍE, conăcarii, s. f. (Regional) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. Oare Grigore a lui Petre Lucăi, de la noi din sat, pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase și conăcăria pe la nunți? CREANGĂ, A. 13.

CONĂCĂRÍE ~i f. Orație de nuntă rostită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcăriei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie

conăcărie (conocărie) f. Mold. orație de nuntă: conocăria pe la nunți CR.

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.

conacarie sf vz conăcărie

conăcerie sf vz conăcărie

conocărie sf vz conăcărie[1] modificată

  1. conăcăvieconăcărie Ladislau Strifler

colăcăríe, V. conăcărie.

conocărie f. V. conăcărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conăcăríe (reg.) s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile

conăcăríe s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, orație.

conăcărie s. v. COLĂCĂRIE. ORAȚIE.

Intrare: conăcărie
conăcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conăcărie
  • conăcăria
plural
  • conăcării
  • conăcăriile
genitiv-dativ singular
  • conăcării
  • conăcăriei
plural
  • conăcării
  • conăcăriilor
vocativ singular
plural
conocărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conocărie
  • conocăria
plural
  • conocării
  • conocăriile
genitiv-dativ singular
  • conocării
  • conocăriei
plural
  • conocării
  • conocăriilor
vocativ singular
plural
conăcerie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
conacarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

conăcărie conocărie conăcerie conacarie

  • 1. regional Orație de nuntă; urare făcută mirilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colăcărie orație un exemplu
    exemple
    • Oare Grigore a lui Petre Lucăi, de la noi din sat, pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase și conăcăria pe la nunți? CREANGĂ, A. 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Conăcar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09