7 definiții pentru comutativitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMUTATIVITATE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. – Comutativ + suf. -itate.
COMUTATIVITATE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. – Comutativ + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
comutativitate sf [At: DEX2 / Pl: ~tăți / E: comutativ + -itate] 1-2 Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMUTATIVITATE s.f. (Mat.) Proprietate a unor operații efectuate asupra unui șir de numere de a conduce la rezultate independente de ordinea în care s-a operat asupra diferitelor elemente ale șirului. [Cf. fr. commutativité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMUTATIVITATE s. f. 1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează. 2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta. 3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții. (<fr. commutativité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comutativitate s. f., g.-d. art. comutativității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comutativitate s. f., g.-d. art. comutativității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comutativitate s. f., g.-d. art. comutativității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
comutativitatesubstantiv feminin
- 1. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta. MDN '00
- 3. Însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții. MDN '00
etimologie:
- Comutativ + sufix -itate. MDA2 DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.