8 definiții pentru comutativ

comutatív, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 223 / Pl: ~i, ~e / E: fr commutatif] 1-3 (D. circuite sau porțiuni de circuite electrice) Care este (susceptibil de a fi) comutat2 (1-3). 4 Care aparține schimbului. 5 Reciproc. 6 (Jur; îs) Contract ~ Contract oneros, în care părțile cunosc de la început prestațiile pe care le datorează sau obligațiile pe care le au.

COMUTATÍV, -Ă, comutativi, -e, adj. Care prezintă comutativitate. – Din fr. commutatif.

COMUTATÍV, -Ă, comutativi, -e, adj. Care prezintă comutativitate. – Din fr. commutatif.

comutatív adj. m., pl. comutatívi; f. comutatívă, pl. comutatíve

comutatív adj. m., pl. comutatívi; f. sg. comutatívă, pl. comutatíve

COMUTATÍV, -Ă adj. Care prezintă comutativitate. [< fr. commutatif].

COMUTATÍV, -Ă adj. care prezintă comutativitate. (<fr. commutatif)

*comutatív, -ă adj. (d. comut; fr. comutatif). Relativ la comutare. Care operează comutarea.

Intrare: comutativ
comutativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comutativ comutativul comutati comutativa
plural comutativi comutativii comutative comutativele
genitiv-dativ singular comutativ comutativului comutative comutativei
plural comutativi comutativilor comutative comutativelor
vocativ singular
plural