10 definiții pentru comutabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comutábil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: comuta + -bil] 1-4 Care poate fi comutat2 (1-4).

COMUTÁBIL, -Ă, comutabili, -e, adj. Care poate fi comutat. – Din fr. commutable.

COMUTÁBIL, -Ă, comutabili, -e, adj. Care poate fi comutat. – Din fr. commutable.

COMUTÁBIL, -Ă, comutabili, -e, adj. (Jur.; despre o pedeapsă, o condamnare) Care poate fi comutat.

COMUTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi schimbat; (spec.; despre pedepse) Care se poate comuta. [Cf. fr. commutable].

COMUTÁBIL, -Ă adj. care poate fi schimbat; (despre pedepse) care se poate comuta. (<fr. commutable)

COMUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi comutat; în stare să fie comutat. /<fr. commutable

*comutábil, -ă adj. (lat. com-mutábilis). Care se poate comuta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comutábil adj. m., pl. comutábili; f. comutábilă, pl. comutábile

comutábil adj. → mutabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Comutabil ≠ incomutabil, necomutabil

Intrare: comutabil
comutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutabil
  • comutabilul
  • comutabilu‑
  • comutabilă
  • comutabila
plural
  • comutabili
  • comutabilii
  • comutabile
  • comutabilele
genitiv-dativ singular
  • comutabil
  • comutabilului
  • comutabile
  • comutabilei
plural
  • comutabili
  • comutabililor
  • comutabile
  • comutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comutabil

etimologie: