12 definiții pentru comunal

comunál, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 10 / Pl: ~i, ~e / E: fr communal, lat communalis] 1 Care provine de la comună (1). 2 Referitor la comună (1). 3 Specific comunei (1). 4 Care aparține comunei (1). 5 De comună (1).

COMUNÁL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din fr. communal, lat. communalis.

COMUNÁL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din fr. communal, lat. communalis.

comunál adj. m., pl. comunáli; f. comunálă, pl. comunále

comunál adj. m., pl. comunáli; f. sg. comunálă, pl. comunále

COMUNÁL, -Ă adj. De comună, referitor la comună; care unește două sau mai multe comune. [ < fr. communal].

COMUNÁL, -Ă adj. referitor la comună; care aparține comunei. (<fr. communal, lat. communalis)

COMUNÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o comună; referitor la o comună. Școală ~ă. /<fr. communal, lat. communalis

comunal a. relativ la comună, ce ține de comună: școală comunală, consiliu comunal.

*comunál, -ă adj. (fr. communal). Al comuneĭ, municipal: consiliu comunal.

COMÚNĂL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. V. municipal. Fonduri comunale. Proprietate comunală. Sfat popular comunal.Orașele ce își dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

taur comunal expr. bărbat viril.

Intrare: comunal
comunal adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunal comunalul comuna comunala
plural comunali comunalii comunale comunalele
genitiv-dativ singular comunal comunalului comunale comunalei
plural comunali comunalilor comunale comunalelor
vocativ singular
plural