2 definiții pentru compur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPÚR s.n. (Tehn., fot.) Obturator central al unui aparat fotografic. [< germ. Compur(verschluss)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: compur
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compur
  • compurul
  • compuru‑
plural
  • compururi
  • compururile
genitiv-dativ singular
  • compur
  • compurului
plural
  • compururi
  • compururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)