2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compunător, ~oare [At: DA / V: ~uitor / Pl: ~i, ~oare / E: compune + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care compune Si: compozitor. 3-4 smf, a (Care este) component.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compunătór s. m., pl. compunătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPUNĂTÓR adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.

compunător adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.

Intrare: compunător (adj.)
compunător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compunător
  • compunătorul
  • compunătoru‑
  • compunătoare
  • compunătoarea
plural
  • compunători
  • compunătorii
  • compunătoare
  • compunătoarele
genitiv-dativ singular
  • compunător
  • compunătorului
  • compunătoare
  • compunătoarei
plural
  • compunători
  • compunătorilor
  • compunătoare
  • compunătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: compunător (s.m.)
compunător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compunător
  • compunătorul
  • compunătoru‑
plural
  • compunători
  • compunătorii
genitiv-dativ singular
  • compunător
  • compunătorului
plural
  • compunători
  • compunătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)