2 intrări

4 definiții

compunătór, ~oáre [At: DA / V: ~uitór / Pl: ~i, ~oáre / E: compune + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care compune Și: compozitor. 3-4 smf, a (Care este) component.

compunătór s. m., pl. compunătóri

COMPUNĂTÓR adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

compunătór adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.

Intrare: compunător (adj.)
compunător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compunător compunătorul compunătoare compunătoarea
plural compunători compunătorii compunătoare compunătoarele
genitiv-dativ singular compunător compunătorului compunătoare compunătoarei
plural compunători compunătorilor compunătoare compunătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: compunător (s.m.)
compunător substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compunător compunătorul
plural compunători compunătorii
genitiv-dativ singular compunător compunătorului
plural compunători compunătorilor
vocativ singular
plural