2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compulsat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: compulsa] (Înv) 1 (D. documente) Cercetat. 2 (D. informații) Cules.

compulsát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: compulsa] (Înv) 1-2 Compulsare (1-2).

compulsa vt [At: DA / Pzi: ~séz / E: fr compulser] (Înv) 1 A cerceta documente. 2 A strânge informații. modificată

COMPULSÁ, compulsez, vb. I. Tranz. (Înv.) A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. – Din fr. compulser, lat. compulsare.

COMPULSÁ, compulsez, vb. I. Tranz. (Înv.) A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. – Din fr. compulser, lat. compulsare.

COMPULSÁ vb. I. tr. A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. [< fr. compulser, cf. lat. compulsare].

COMPULSÁ vb. tr. a cerceta acte, documente; a aduna date, informații. (<fr. compulser, lat. compulsare)

*compulséz v. tr. (lat. compulsare, a împinge, a constrînge. V. expulsez). Cercetez (răsfoĭesc) hîrtiĭ vechĭ, acte, documente, condicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compulsá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 compulseáză

compulsá vb., ind. prez. 1 sg. compulséz, 3 sg. și pl. compulseáză

Intrare: compulsat
compulsat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compulsat
  • compulsatul
  • compulsatu‑
  • compulsa
  • compulsata
plural
  • compulsați
  • compulsații
  • compulsate
  • compulsatele
genitiv-dativ singular
  • compulsat
  • compulsatului
  • compulsate
  • compulsatei
plural
  • compulsați
  • compulsaților
  • compulsate
  • compulsatelor
vocativ singular
plural
Intrare: compulsa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compulsa
  • compulsare
  • compulsat
  • compulsatu‑
  • compulsând
  • compulsându‑
singular plural
  • compulsea
  • compulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compulsez
(să)
  • compulsez
  • compulsam
  • compulsai
  • compulsasem
a II-a (tu)
  • compulsezi
(să)
  • compulsezi
  • compulsai
  • compulsași
  • compulsaseși
a III-a (el, ea)
  • compulsea
(să)
  • compulseze
  • compulsa
  • compulsă
  • compulsase
plural I (noi)
  • compulsăm
(să)
  • compulsăm
  • compulsam
  • compulsarăm
  • compulsaserăm
  • compulsasem
a II-a (voi)
  • compulsați
(să)
  • compulsați
  • compulsați
  • compulsarăți
  • compulsaserăți
  • compulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • compulsea
(să)
  • compulseze
  • compulsau
  • compulsa
  • compulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compulsa

  • 1. învechit A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: