2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPULSARE, compulsări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a compulsa.V. compulsa.

COMPULSARE, compulsări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a compulsa.V. compulsa.

compulsare sf [At: ODOBESCU, S. II, 50 / Pl: ~sări / E: compulsa] (Înv) 1 Cercetare de documente Si: compulsat1 (1). 2 Strângere de informații Si: compulsat1 (1).

COMPULSARE, compulsări, s. f. (Învechit) Cercetare minuțioasă, consultare de cărți, documente etc. Compulsarea documentelor... ne-au dus la concluziunile următoare. ODOBESCU, S. II 50.

COMPULSARE s.f. Acțiunea de a compulsa. [< compulsa].

COMPULSA, compulsez, vb. I. Tranz. (Înv.) A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. – Din fr. compulser, lat. compulsare.

COMPULSA, compulsez, vb. I. Tranz. (Înv.) A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. – Din fr. compulser, lat. compulsare.

compulsa vt [At: DA / Pzi: ~sez / E: fr compulser] (Înv) 1 A cerceta documente. 2 A strânge informații. modificată

COMPULSA vb. I. tr. A cerceta acte, documente; a aduna date, a strînge informații. [< fr. compulser, cf. lat. compulsare].

COMPULSA vb. tr. a cerceta acte, documente; a aduna date, informații. (<fr. compulser, lat. compulsare)

*compulséz v. tr. (lat. compulsare, a împinge, a constrînge. V. expulsez). Cercetez (răsfoĭesc) hîrtiĭ vechĭ, acte, documente, condicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compulsare (înv.) s. f., g.-d. art. compulsării; pl. compulsări

compulsare (înv.) s. f., g.-d. art. compulsării; pl. compulsări

compulsa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. compulsez, 3 compulsea; conj. prez. 1 sg. să compulsez, 3 să compulseze

compulsa (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 compulsea

compulsa vb., ind. prez. 1 sg. compulsez, 3 sg. și pl. compulsea

Intrare: compulsare
compulsare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compulsare
  • compulsarea
plural
  • compulsări
  • compulsările
genitiv-dativ singular
  • compulsări
  • compulsării
plural
  • compulsări
  • compulsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: compulsa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compulsa
  • compulsare
  • compulsat
  • compulsatu‑
  • compulsând
  • compulsându‑
singular plural
  • compulsea
  • compulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compulsez
(să)
  • compulsez
  • compulsam
  • compulsai
  • compulsasem
a II-a (tu)
  • compulsezi
(să)
  • compulsezi
  • compulsai
  • compulsași
  • compulsaseși
a III-a (el, ea)
  • compulsea
(să)
  • compulseze
  • compulsa
  • compulsă
  • compulsase
plural I (noi)
  • compulsăm
(să)
  • compulsăm
  • compulsam
  • compulsarăm
  • compulsaserăm
  • compulsasem
a II-a (voi)
  • compulsați
(să)
  • compulsați
  • compulsați
  • compulsarăți
  • compulsaserăți
  • compulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • compulsea
(să)
  • compulseze
  • compulsau
  • compulsa
  • compulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compulsare, compulsărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a compulsa; cercetare minuțioasă, consultare de cărți, documente etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Compulsarea documentelor... ne-au dus la concluziunile următoare. ODOBESCU, S. II 50. DLRLC
etimologie:
  • vezi compulsa DEX '09 DEX '98 DN

compulsa, compulsezverb

  • 1. învechit A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.