5 definiții pentru compromisoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire.

COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire.

COMPROMISÓRIU, -IE adj. Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri; clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire].

COMPROMISÓRIU, -IE adj. în legătură cu un compromis. ◊ clauză -ie = clauză a unui contract prin care cele două părți se angajează a supune arbitrilor eventualele contestații. (<fr. compromissoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compromisóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. compromisórie (-ri-e); pl. m. și f. compromisórii

compromisóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. compromisórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. compromisórii

Intrare: compromisoriu
compromisoriu adjectiv
  • pronunție: compromisorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compromisoriu
  • compromisoriul
  • compromisoriu‑
  • compromisorie
  • compromisoria
plural
  • compromisorii
  • compromisoriii
  • compromisorii
  • compromisoriile
genitiv-dativ singular
  • compromisoriu
  • compromisoriului
  • compromisorii
  • compromisoriei
plural
  • compromisorii
  • compromisoriilor
  • compromisorii
  • compromisoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compromisoriu

  • 1. livresc Care este în legătură cu un compromis.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: