2 intrări

4 definiții

compradór adj. m., s. m., pl. compradóri; adj. f. compradóră, pl. compradóre

compradór adj. m., s. m., pl. compradóri; f. sg. compradóră, pl. compradóre

COMPRADÓR, -Ă adj. Burghezie compradoră = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale. ♦ (s.m.) Membru al acestei burghezii. [Cf. rus. komprador, sp. comprador – cumpărător].

COMPRADÓR, -Ă I. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale. II. s. m. membru al acestei burghezii. (< rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)

Intrare: comprador (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comprador compradorul
plural compradori compradorii
genitiv-dativ singular comprador compradorului
plural compradori compradorilor
vocativ singular
plural
Intrare: comprador (adj.)
comprador adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comprador compradorul comprado compradora
plural compradori compradorii compradore compradorele
genitiv-dativ singular comprador compradorului compradore compradorei
plural compradori compradorilor compradore compradorelor
vocativ singular
plural