23 de definiții pentru compozitor (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

compozitor, ~oare smf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, ~oare / E: fr compositeur] 1 Persoană care compune lucrări muzicale Si: componist. 2 (Tip) Zețar. 3 sn Instrument tipografic Si: (înv) culegău, vingălac.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. Compozitorii din zilele noastre, luptînd pentru a învinge formalismul în muzica simfonică, se întorc la rodnica tradiție clasică a folosirii melodiilor populare, și, sprijinindu-se pe aceste temelii, dau naștere unor noi opere strălucite, care atrag atenția cercurilor largi de iubitori ai muzicii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.

compozitór s. m., pl. compozitóri

compozitór s. m., pl. compozitóri

COMPOZITÓR s. v. culegar, culegător, culegău, vingalac, zețar.

COMPOZITÓR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.)

COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor].

COMPOZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care compune lucrări muzicale; componist. (< fr. compositeur)

COMPOZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de lucrări muzicale; persoană care compune muzică. /<fr. compositeur

compozitor m. 1. cel ce compune în muzică: Mozart fu un admirabil compozitor; 2. lucrător de tipografie care adună caracterele spre a forma vorbe, zețar. ║ n. instrumentul tipografic numit și vingălac.

*compozitór, -oáre s. (lat. compósitor, -óris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zețar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n., pl. oare. Un instrument tipografic numit și colțar (rar) și vingălac.

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPOZITOR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.)

compozitor s. v. CULEGAR. CULEGĂTOR. CULEGĂU. VINGALAC. ZEȚAR.

cântăréț-compozitór s. m. Cântăreț care compune muzica pe care o interpretează ◊ „N-am uitat nici pe Udo Jürgens, cântărețul-compozitor. Sc. 9 III 69 p. 4 (din cântăreț + compozitor)

compozitór-interprét s. m. Cântăreț autor ◊ „Din sumar: compozitori-interpreți prezintă melodii în primă audiție: Florin Bogardo.” Pr. R.TV 21 IV 72 p. 12. ◊ „Parisul obosește pe P.G. din cauza căldurii, zgomotului și aglomerației. Iată de ce compozitorul-interpret s-a mutat la țară.” Săpt. 21 VI 74 p. 5. ◊ „Avem de-a face cu un compozitor-pianist care nu poate fi neglijat [...] N-am înțeles de ce «compozitorul-interpret», de primă mărime în generația sa, este așa de puțin programat, în raport cu multiplele sale calități.” Săpt. 15 VI 84 p. 6 (din compozitor + interpret)

compozitór-pianíst s. m. Pianist care compune ◊ „Grupul de artiști români, condus de C.H. soprană, D.P. violonist, Gh. C. compozitor-pianist a dat un recital în cadrul festivalului muzicii de la Shiraz – Iran.” R.l. 2 IX 67 p. 4; v. și compozitor-interpret (din compozitor + pianist)

arată toate definițiile

Intrare: compozitor
compozitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compozitor compozitorul
plural compozitori compozitorii
genitiv-dativ singular compozitor compozitorului
plural compozitori compozitorilor
vocativ singular
plural