22 de definiții pentru compozitor (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. Compozitorii din zilele noastre, luptînd pentru a învinge formalismul în muzica simfonică, se întorc la rodnica tradiție clasică a folosirii melodiilor populare, și, sprijinindu-se pe aceste temelii, dau naștere unor noi opere strălucite, care atrag atenția cercurilor largi de iubitori ai muzicii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.

compozitór s. m., pl. compozitóri

compozitór s. m., pl. compozitóri

COMPOZITÓR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.)

COMPOZITÓR s. v. culegar, culegător, culegău, vingalac, zețar.

COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor].

COMPOZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care compune lucrări muzicale; componist. (< fr. compositeur)

COMPOZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de lucrări muzicale; persoană care compune muzică. /<fr. compositeur

compozitor m. 1. cel ce compune în muzică: Mozart fu un admirabil compozitor; 2. lucrător de tipografie care adună caracterele spre a forma vorbe, zețar. ║ n. instrumentul tipografic numit și vingălac.

*compozitór, -oáre s. (lat. compósitor, -óris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zețar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n., pl. oare. Un instrument tipografic numit și colțar (rar) și vingălac.

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPOZITÓR s. (înv.) componíst, muzicánt. (Mozart a fost un mare ~.)

compozitór s. v. CULEGAR. CULEGĂTOR. CULEGĂU. VINGALAC. ZEȚAR.

cântăréț-compozitór s.m. Cântăreț care compune muzica pe care o interpretează ◊ „N-am uitat nici pe Udo Jürgens, cântărețul-compozitor. Sc. 9 III 69 p. 4 (din cântăreț + compozitor)

compozitór-interprét s.m. Cântăreț autor ◊ „Din sumar: compozitori-interpreți prezintă melodii în primă audiție: Florin Bogardo.” Pr. R.TV 21 IV 72 p. 12. ◊ „Parisul obosește pe P.G. din cauza căldurii, zgomotului și aglomerației. Iată de ce compozitorul-interpret s-a mutat la țară.” Săpt. 21 VI 74 p. 5. ◊ „Avem de-a face cu un compozitor-pianist care nu poate fi neglijat [...] N-am înțeles de ce «compozitorul-interpret», de primă mărime în generația sa, este așa de puțin programat, în raport cu multiplele sale calități.” Săpt. 15 VI 84 p. 6 (din compozitor + interpret)

compozitór-pianíst s.m. Pianist care compune ◊ „Grupul de artiști români, condus de C.H. soprană, D.P. violonist, Gh. C. compozitor-pianist a dat un recital în cadrul festivalului muzicii de la Shiraz – Iran.” R.l. 2 IX 67 p. 4; v. și compozitor-interpret (din compozitor + pianist)

compozitór-poét s.m. Compozitor care scrie textul cântecelor ◊ „L-am întrebat ce părere are despre formula compozitor-poet și a răspuns că i se pare formula ideală pentru succesul muzicii.” Sc. 3 III 71 p. 6. ◊ „Preferințele cititorilor noștri instalau pe primul loc în referendumul anual «Săptămâna Top ‘71» pe Alexandru Mandy. Compozitor-poet, textier-filozof. Om.” Săpt. 21 IV 72 p. 15 (din compozitor + poet)

Intrare: compozitor
substantiv masculin și feminin (MF66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compozitor compozitorul compozitoare compozitoarea
plural compozitori compozitorii compozitoare compozitoarele
genitiv-dativ singular compozitor compozitorului compozitoare compozitoarei
plural compozitori compozitorilor compozitoare compozitoarelor
vocativ singular
plural