12 definiții pentru compozitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur.

COMPOZITÓR, -OÁRE, compozitori, -oare, s. m. și f. Persoană care compune lucrări muzicale. Compozitorii din zilele noastre, luptînd pentru a învinge formalismul în muzica simfonică, se întorc la rodnica tradiție clasică a folosirii melodiilor populare, și, sprijinindu-se pe aceste temelii, dau naștere unor noi opere strălucite, care atrag atenția cercurilor largi de iubitori ai muzicii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.

COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor].

COMPOZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care compune lucrări muzicale; componist. (< fr. compositeur)

COMPOZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de lucrări muzicale; persoană care compune muzică. /<fr. compositeur

*compozitór, -oáre s. (lat. compósitor, -óris, compunător). Cel care produce piese muzicale. Culegător, zețar, lucrător care adună literele ca să formeze vorbele la tipar. S. n., pl. oare. Un instrument tipografic numit și colțar (rar) și vingălac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre

compozitoáre s. f., g.-d. art. compozitoárei; pl. compozitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPOZITÓR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.)

COMPOZITÓR s. v. culegar, culegător, culegău, vingalac, zețar.

compozitor s. v. CULEGAR. CULEGĂTOR. CULEGĂU. VINGALAC. ZEȚAR.

COMPOZITOR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare ~.)

Intrare: compozitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compozitoare
  • compozitoarea
plural
  • compozitoare
  • compozitoarele
genitiv-dativ singular
  • compozitoare
  • compozitoarei
plural
  • compozitoare
  • compozitoarelor
vocativ singular
  • compozitoare
  • compozitoareo
plural
  • compozitoarelor

compozitor, -oare compozitoare compozitor

  • 1. Persoană care compune lucrări muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: componist, -ă muzicant un exemplu
    exemple
    • Compozitorii din zilele noastre, luptînd pentru a învinge formalismul în muzica simfonică, se întorc la rodnica tradiție clasică a folosirii melodiilor populare, și, sprijinindu-se pe aceste temelii, dau naștere unor noi opere strălucite, care atrag atenția cercurilor largi de iubitori ai muzicii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.
      surse: DLRLC

etimologie: