3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPOZÍTE s. f. pl. Compozee.

COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].

COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)

compozít, ~ă [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin ~ (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 sf (Lpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 sf (Șls) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.

COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite, heteroclit. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.

COMPOZÍT, -Ă, compozite, adj. Alcătuit din elemente felurite, disparate. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian.COMPOZIT

COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)

COMPOZÍT2 ~e n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus

COMPOZÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. composités, lat. compositus

compozit a. și n. unul din cele 5 ordine de arhitectură, compus din corintian și ionic.

*compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compozíte (materiale) s. n. pl.

compozít adj. m., pl. compozíți; f. compozítă, pl. compozíte

compozítă (plantă) s. f., g.-d. art. compozítei; pl. compozíte

compozít adj. m., pl. compozíți; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)

COMPOZIT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMPOZÍTE (COMPOZEE) (< germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca formă, cu flori mici dispuse în capitule și adesea cu latex în organele vegetative. Importanță economică: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (mușețelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagîzul, cicoarea).

Intrare: compozite (material)
compozite (s.n.) substantiv neutru plural
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • compozite
  • compozitele
genitiv-dativ singular
plural
  • compozite
  • compozitelor
vocativ singular
plural
Intrare: compozit (adj.)
compozit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compozit
  • compozitul
  • compozitu‑
  • compozi
  • compozita
plural
  • compoziți
  • compoziții
  • compozite
  • compozitele
genitiv-dativ singular
  • compozit
  • compozitului
  • compozite
  • compozitei
plural
  • compoziți
  • compoziților
  • compozite
  • compozitelor
vocativ singular
plural
Intrare: compozită (plantă)
compozită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compozi
  • compozita
plural
  • compozite
  • compozitele
genitiv-dativ singular
  • compozite
  • compozitei
plural
  • compozite
  • compozitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compozite (material)

  • 1. tehnică Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

compozit (adj.)

  • 1. Alcătuit din elemente disparate, felurite.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: eteroclit
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ordinul compozit = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

compozită (plantă)

  • 1. (la) plural Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compozee

etimologie: