3 intrări
20 de definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPOZÍTE s. f. pl. Compozee.
COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite, heteroclit. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compozít, ~ă [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: fr composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin ~ (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 sf (Lpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 sf (Șls) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOZÍT, -Ă, compozite, adj. Alcătuit din elemente felurite, disparate. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian.COMPOZIT
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPOZÍT2 ~e n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPOZÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. composités, lat. compositus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compozit a. și n. unul din cele 5 ordine de arhitectură, compus din corintian și ionic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
compozíte (materiale) s. n. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compozít adj. m., pl. compozíți; f. compozítă, pl. compozíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compozítă (plantă) s. f., g.-d. art. compozítei; pl. compozíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compozít adj. m., pl. compozíți; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPOZIT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COMPOZÍTE (COMPOZEE) (< germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca formă, cu flori mici dispuse în capitule și adesea cu latex în organele vegetative. Importanță economică: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (mușețelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagîzul, cicoarea).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N90) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
compozite (material)
- 1. tehnică Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.surse: DEX '09 MDN '00
etimologie:
- limba franceză compositesurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
- limba latină compositussurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
compozit (adj.)
- 1. Alcătuit din elemente disparate, felurite.surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: eteroclit
- 1.1. (și) substantivat neutru Ordinul compozit = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic.surse: DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- limba franceză compositesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină compositussurse: DEX '09 DEX '98 DN
compozită (plantă)
- 1. (la) plural Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compozee
- surse: DEX '09 un exempluexemple
- (și) adjectival Plantă compozită.surse: DEX '09 DEX '98
-
-
etimologie:
- limba franceză compositesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină compositussurse: DEX '98 DEX '09