7 definiții pentru compound

compound sn [At: DEX2 / P: ~paund / Pl: ? / E: eg compound] 1 Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2 Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice.

COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [Pr.: -páŭnd] – Cuv. engl.

COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [Pr.: -páŭnd] – Cuv. engl.

compound (angl.) [pron. compávnd] (-pound) s. n.

compound s. n. [pron. engl. compáund]

COMPOUND s.n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Material electroizolant obținut dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. [Pron. compáund, var. compund s.n. / < engl. compound].

COMPOUND [COMPÁUND] s. n. 1. mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. material electroizolant dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. (< engl. compound)

Intrare: compound
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compound compoundul
plural
genitiv-dativ singular compound compoundului
plural
vocativ singular
plural