11 definiții pentru compot

compót sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr compote] Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr.

COMPÓT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. – Din fr. compote.

COMPÓT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. – Din fr. compote.

COMPÓT, compoturi, s. n. Preparat alimentar din fructe proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. Compot de vișine.

compót s. n., pl. compóturi

compót s. n., pl. compóturi

COMPÓT s.n. Preparat alimentar făcut din fructe fierte în apă cu zahăr. [< fr. compote].

COMPÓT s. n. preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr. (< fr. compote)

COMPÓT ~uri n. Produs alimentar preparat din fructe proaspete sau uscate fierte în apă cu zahăr. /<fr. compote

compot n. mâncare zaharisită făcută din poame fierte: compot de pere.

*compót n., pl. urĭ (fr. compote, fem., vfr. composte, fem. d. compost, lat. compósitus, compus; it. composta). Fructe ferte [!] (îndulcite cu zahăr), chisăliță, hoșav.

Intrare: compot
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compot compotul
plural compoturi compoturile
genitiv-dativ singular compot compotului
plural compoturi compoturilor
vocativ singular
plural