11 definiții pentru compot
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPOT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. – Din fr. compote.
COMPOT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. – Din fr. compote.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compot sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr compote] Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOT, compoturi, s. n. Preparat alimentar din fructe proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. Compot de vișine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOT s.n. Preparat alimentar făcut din fructe fierte în apă cu zahăr. [< fr. compote].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOT s. n. preparat alimentar din fructe fierte în apă cu zahăr. (< fr. compote)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPOT ~uri n. Produs alimentar preparat din fructe proaspete sau uscate fierte în apă cu zahăr. /<fr. compote
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compot n. mâncare zaharisită făcută din poame fierte: compot de pere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compót n., pl. urĭ (fr. compote, fem., vfr. composte, fem. d. compost, lat. compósitus, compus; it. composta). Fructe ferte (îndulcite cu zahăr), chisăliță, hoșav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compot s. n., pl. compoturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compot s. n., pl. compoturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compot s. n., pl. compoturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
compot, compoturisubstantiv neutru
- 1. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Compot de vișine. DLRLC
-
etimologie:
- compote DEX '09 DEX '98 DN