7 definiții pentru compost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPÓST, composturi, s. n. Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale. – Din fr. compost.

COMPÓST, composturi, s. n. Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale. – Din fr. compost.

compost sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr compost] Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale.

COMPÓST s.n. Îngrășământ organic compus din resturi de bucătărie, nutrețuri alterate etc., supuse unui proces de fermentație lentă. [< engl., fr. compost].

COMPÓST s. n. îngrășământ din resturi organice și compuși minerali, supuși unui proces de fermentație lentă. (< fr. compost)

COMPÓST ~uri n. Îngrășământ obținut în urma fermentării unui amestec de substanțe organice de origine vegetală și animală, la care se adaugă și componente minerale. /<fr. compost


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: compost
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compost
  • compostul
  • compostu‑
plural
  • composturi
  • composturile
genitiv-dativ singular
  • compost
  • compostului
plural
  • composturi
  • composturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compost

  • 1. Îngrășământ agricol natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale și animale, amestecate cu unele substanțe minerale.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: