2 intrări

Articole pe această temă:

8 definiții

COMPÓSITUM s.n. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. [< fr. compositum].

COMPOSÍTUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. (< fr. compositum)

MIXTUM COMPOSITUM loc. s. n. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat.

MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat.

*míxtum compósitum (lat.) loc. s. n.

MIXTUM COMPÓSITUM loc.s. Amestec artificial, uneori artificios și nereușit. [< lat. mixtum compositum].

MÍXTUM COMPÓSITUM s. n. inv. amestec artificial, uneori artificios și nereușit. (< lat. mixtum compositum)

Intrare: mixtum compositum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compositum compositumul
plural
genitiv-dativ singular compositum compositumului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: compositum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compositum compositumul
plural
genitiv-dativ singular compositum compositumului
plural
vocativ singular
plural

compositum

  • 1. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț.
    surse: DN MDN '00

etimologie:

mixtum compositum compositum mixtum

  • 1. livresc Amestec artificial și nereușit.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: