COMPOSITUM s.n. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cîntăreț. [< fr. compositum].

COMPOSITUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. (< fr. compositum)

MIXTUM COMPOSITUM loc. s. n. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compozitum] – Expr. lat.

mixtum compositum Is [At: DN³ / E: lat mixtum compositum] (Ltm) 1 Amestec artificial. 2 Amestec artificios și nereușit.

MIXTUM COMPOSITUM (lat.) = Amestecătură.

MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compozitum] – Expr. lat.

MIXTUM COMPOSITUM loc. s. Amestec artificial, uneori artificios și nereușit. [< lat. mixtum compositum].

MIXTUM COMPOSITUM s. n. inv. amestec artificial, uneori artificios și nereușit. (< lat. mixtum compositum)

compositum s. n.

!mixtum compositum (lat.) [s pron. s / rom. z] loc. s. n.

*mixtum compositum (lat.) loc. s. n.

Mixtum compositum (lat. „Amestecătură”) – Formulă prin care se înțelege un amestec făcut la întîmplare, fără nici o socoteală. Deci o improvizație, o harababură. Obîrșia locuțiunii s-ar afla în borcanele primilor discipoli ai lui Esculap, care, în căutare de leacuri, combinau mereu cîte un mixtum compositum de licori și prafuri cu proprietăți vindecătoare. „Un șir de numere incoerent legate între ele, un « mixtum compositum » din mai multe spectacole...” (Cronică teatrală, „Scînteia” nr. 7057). ȘT.