opțiuni

2 intrări

Articole pe această temă:

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPÓSITUM s.n. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. [< fr. compositum].

COMPOSÍTUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. (< fr. compositum)

mixtum compositum Is [At: DN3 / E: lat mixtum compositum] (Ltm) 1 Amestec artificial. 2 Amestec artificios și nereușit.

MIXTUM COMPOSITUM loc. s. n. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat.

MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat.

MIXTUM COMPÓSITUM loc.s. Amestec artificial, uneori artificios și nereușit. [< lat. mixtum compositum].

MÍXTUM COMPÓSITUM s. n. inv. amestec artificial, uneori artificios și nereușit. (< lat. mixtum compositum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

composítum s. n.

*míxtum compósitum (lat.) loc. s. n.

Intrare: compositum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compositum
  • compositumul
  • compositumu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • compositum
  • compositumului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: mixtum compositum
  • pronunție: micstum compózitum
compus
  • mixtum compositum
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compositum

  • 1. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț.
    surse: DN MDN '00

etimologie:

mixtum compositum

  • 1. livresc Amestec artificial și nereușit.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: