5 definiții pentru completivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité. corectată

COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.

COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].

COMPLETIVITÁTE s. f. însușirea de a fi completiv. (< fr. complétivité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáții

Intrare: completivitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completivitate
  • completivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • completivități
  • completivității
plural
vocativ singular
plural

completivitate

  • 1. rar Însușirea de a fi completiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: