Definiția cu ID-ul 849957:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLETIV, -Ă, completivi, -e, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus.