10 definiții pentru complementaritate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEMENTARITATE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. – Din fr. complémentarité.
COMPLEMENTARITATE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. – Din fr. complémentarité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complementaritate sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr complémentarité] 1 Caracter complementar (1). 2 Alcătuire din părți complementare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEMENTARITATE s.f. Însușirea a ceea ce este complementar. ◊ Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice. [Cf. fr. complémentarité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEMENTARITATE s. f. însușirea a ceea ce este complementar. (< fr. complémentarité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEMENTARITATE f. Caracter complementar. /<fr. complémentarité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complementaritate s. f., g.-d. art. complementarității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
complementaritate s. f., g.-d. art. complementarității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complementaritate s. f., g.-d. art. complementarității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
complementaritate v. mod (III); serie.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEMENTARITATE s. f. (< fr. complementarité): interdependență în cadrul sistemului. Astfel: toate limbile naturale care au categoria gramaticală de singular trebuie să o posede și pe cea de plural.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
complementaritatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice. DN
-
etimologie:
- complémentarité MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.