14 definiții pentru compila

compilá vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~léz / E: fr compiler, lat compilare] A aduna fapte sau păreri din textele a diverși autori pentru a alcătui o lucrare nouă, de obicei, fără să se precizeze sursa de inspirație Cf a plagia.

COMPILÁ, compilez, vb. I. Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. – Din fr. compiler, lat. compilare.

COMPILÁ, compilez, vb. I. Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. – Din fr. compiler, lat. compilare.

COMPILÁ, compilez, vb. I. Tranz. A aduna, din mai multe lucrări, texte sau păreri relative la un subiect, făcînd o lucrare nouă, dar fără contribuție personală.

compilá (a ~) vb., ind. prez. 3 compileáză

compilá vb., ind. prez. 1 sg. compiléz, 3 sg. și pl. compileáză

COMPILÁ vb. (înv.) a izvodi. (I-a ~ pe clasici în opera sa.)

COMPILÁ vb. I. tr. A culege fragmente și idei din diverși autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală importantă. [< fr. compiler, cf. lat. compilare – a jefui].

COMPILÁ vb. tr. 1. a culege fragmente, idei din diverși autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. 2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul mașinii. (< fr. compiler, lat. compilare)

A COMPILÁ ~éz tranz. (idei, date, etc.) A aduna din lucrări străine, reunind și elaborând o lucrare lipsită de originalitate. /<fr. compiler, lat. compilare

compilà v. a face o carte cu fragmente luate dela diferiți autori.

COMPILÁRE, compilări, s. f. Acțiunea de a c o m p i l a și rezultatul ei; compilație.

*compiléz v. tr. (lat. compílo, -piláre, a despoĭa, a fura). Scot bucățĭ din diferițĭ autorĭ și formez o singură carte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPILÁ vb. (înv.) a izvodi. (I-a ~ pe clasici în opera sa.)

Intrare: compila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compila compilare compilat compilând singular plural
compilea compilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compilez (să) compilez compilam compilai compilasem
a II-a (tu) compilezi (să) compilezi compilai compilași compilaseși
a III-a (el, ea) compilea (să) compileze compila compilă compilase
plural I (noi) compilăm (să) compilăm compilam compilarăm compilaserăm, compilasem*
a II-a (voi) compilați (să) compilați compilați compilarăți compilaserăți, compilaseți*
a III-a (ei, ele) compilea (să) compileze compilau compila compilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)