5 definiții pentru compendiator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compendiator, ~oare smf [At: IORGA, L. II, 545 / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: compendiu + -ator] (Rar) Persoană care face un compendiu (1).

COMPENDIATÓR, -OÁRE, compendiatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face un compendiu (1). [Pr.: -di-a-] – După fr. compendiaire.

COMPENDIATÓR, -OÁRE, compendiatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face un compendiu (1). [Pr.: -di-a-] – După fr. compendiaire.

COMPENDIATÓR s.m. Cel care face un compendiu. [Pron. -di-a-. / cf. fr. compendiaire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compendiatór (rar) (-di-a-) s. m., pl. compendiatóri

compendiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. compendiatóri

Intrare: compendiator
  • silabație: -di-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compendiator
  • compendiatorul
  • compendiatoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • compendiator
  • compendiatorului
plural
vocativ singular
  • compendiatorule
  • compendiatore
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compendiator, -oare compendiatoare compendiator

  • 1. rar Persoană care face un compendiu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: