2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compartimentat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: ~ați, ~e / E: compartimenta] Împărțit în compartimente (1).

compartimentát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: compartimenta] Compartimentare.

COMPARTIMENTÁT, -Ă, compartimentați, -te, adj. Împărțit în compartimente. – V. compartimenta.

COMPARTIMENTÁT, -Ă, compartimentați, -te, adj. Împărțit în compartimente. – V. compartimenta.

compartimenta vt [At: PAS. Z. III, 249 / Pzi: ~téz / E: fr compartimenter] A împărți un spațiu în compartimente (1).

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu în compartimente. – Din fr. compartimenter.

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu în compartimente. – Din fr. compartimenter.

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu limitat în despărțituri mai mici, în compartimente. Barăcile erau compartimentate ca vagoanele de tren de clasa întîi. PAS, Z. III 249.

COMPARTIMENTÁ vb. I. tr. A împărți un spațiu în compartimente. [< fr. compartimenter].

COMPARTIMENTÁ vb. tr. a împărți în compartimente. (< fr. compartimenter)

A COMPARTIMENTÁ ~éz tranz. A diviza în compartimente. /<fr. compartimenter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compartimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 compartimenteáză

compartimentá vb., ind. prez. 1 sg. compartimentéz, 3 sg. și pl. compartimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPARTIMENTÁ vb. a despărți, a separa. (~ o incintă în spații mai mici.)

COMPARTIMENTA vb. a despărți, a separa. (~ o incintă în spații mai mici.)

Intrare: compartimentat
compartimentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compartimentat
  • compartimentatul
  • compartimentatu‑
  • compartimenta
  • compartimentata
plural
  • compartimentați
  • compartimentații
  • compartimentate
  • compartimentatele
genitiv-dativ singular
  • compartimentat
  • compartimentatului
  • compartimentate
  • compartimentatei
plural
  • compartimentați
  • compartimentaților
  • compartimentate
  • compartimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: compartimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compartimenta
  • compartimentare
  • compartimentat
  • compartimentatu‑
  • compartimentând
  • compartimentându‑
singular plural
  • compartimentea
  • compartimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compartimentez
(să)
  • compartimentez
  • compartimentam
  • compartimentai
  • compartimentasem
a II-a (tu)
  • compartimentezi
(să)
  • compartimentezi
  • compartimentai
  • compartimentași
  • compartimentaseși
a III-a (el, ea)
  • compartimentea
(să)
  • compartimenteze
  • compartimenta
  • compartimentă
  • compartimentase
plural I (noi)
  • compartimentăm
(să)
  • compartimentăm
  • compartimentam
  • compartimentarăm
  • compartimentaserăm
  • compartimentasem
a II-a (voi)
  • compartimentați
(să)
  • compartimentați
  • compartimentați
  • compartimentarăți
  • compartimentaserăți
  • compartimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • compartimentea
(să)
  • compartimenteze
  • compartimentau
  • compartimenta
  • compartimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compartimentat

  • 1. Împărțit în compartimente.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi compartimenta
    surse: DEX '98 DEX '09

compartimenta

  • 1. A împărți un spațiu în compartimente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: despărți separa un exemplu
    exemple
    • Barăcile erau compartimentate ca vagoanele de tren de clasa întîi. PAS, Z. III 249.
      surse: DLRLC

etimologie: