2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compartimentare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: compartimenta] Împărțire.

COMPARTIMENTÁRE, compartimentări, s. f. Faptul de a compartimenta.V. compartimenta.

COMPARTIMENTÁRE, compartimentări, s. f. Faptul de a compartimenta.V. compartimenta.

COMPARTIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a compartimenta și rezultatul ei. [< compartimenta].

compartimenta vt [At: PAS. Z. III, 249 / Pzi: ~téz / E: fr compartimenter] A împărți un spațiu în compartimente (1).

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu în compartimente. – Din fr. compartimenter.

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu în compartimente. – Din fr. compartimenter.

COMPARTIMENTÁ, compartimentez, vb. I. Tranz. A împărți un spațiu limitat în despărțituri mai mici, în compartimente. Barăcile erau compartimentate ca vagoanele de tren de clasa întîi. PAS, Z. III 249.

COMPARTIMENTÁ vb. I. tr. A împărți un spațiu în compartimente. [< fr. compartimenter].

COMPARTIMENTÁ vb. tr. a împărți în compartimente. (< fr. compartimenter)

A COMPARTIMENTÁ ~éz tranz. A diviza în compartimente. /<fr. compartimenter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compartimentáre s. f., g.-d. art. compartimentắrii; pl. compartimentắri

compartimentáre s. f., g.-d. art. compartimentării; pl. compartimentări

compartimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 compartimenteáză

compartimentá vb., ind. prez. 1 sg. compartimentéz, 3 sg. și pl. compartimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPARTIMENTÁ vb. a despărți, a separa. (~ o incintă în spații mai mici.)

COMPARTIMENTA vb. a despărți, a separa. (~ o incintă în spații mai mici.)

Intrare: compartimentare
compartimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compartimentare
  • compartimentarea
plural
  • compartimentări
  • compartimentările
genitiv-dativ singular
  • compartimentări
  • compartimentării
plural
  • compartimentări
  • compartimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: compartimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compartimenta
  • compartimentare
  • compartimentat
  • compartimentatu‑
  • compartimentând
  • compartimentându‑
singular plural
  • compartimentea
  • compartimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compartimentez
(să)
  • compartimentez
  • compartimentam
  • compartimentai
  • compartimentasem
a II-a (tu)
  • compartimentezi
(să)
  • compartimentezi
  • compartimentai
  • compartimentași
  • compartimentaseși
a III-a (el, ea)
  • compartimentea
(să)
  • compartimenteze
  • compartimenta
  • compartimentă
  • compartimentase
plural I (noi)
  • compartimentăm
(să)
  • compartimentăm
  • compartimentam
  • compartimentarăm
  • compartimentaserăm
  • compartimentasem
a II-a (voi)
  • compartimentați
(să)
  • compartimentați
  • compartimentați
  • compartimentarăți
  • compartimentaserăți
  • compartimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • compartimentea
(să)
  • compartimenteze
  • compartimentau
  • compartimenta
  • compartimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compartimentare

  • 1. Faptul de a compartimenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi compartimenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

compartimenta

  • 1. A împărți un spațiu în compartimente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: despărți separa un exemplu
    exemple
    • Barăcile erau compartimentate ca vagoanele de tren de clasa întîi. PAS, Z. III 249.
      surse: DLRLC

etimologie: