13 definiții pentru compartiment

compartimént sn [At: GHICA, S. 541 / Pl: ~e / E: fr compartiment, it compartimento, lat compartire] 1 Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. Și: boxă, sertar. 2 Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane Și: secțiune. 3 Domeniu de activitate într-o instituție.

COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment.

COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment.

COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare. Într-un dulap, într-o cutie etc. Victoraș dormi numai un ceas, două în noaptea aceea, într-un compartiment de clasa a treia. V. ROM. noiembrie 1950, 86. Trecînd în al doilea compartiment al grajdului, am găsit o iapă mare. GHICA, S. 541. ◊ Fig. Omul e dintr-o bucată, ideile nu stau în capul lui în compartimente separate. IBRĂILEANU, SP. CR. 112. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. Aceste picturi ocupau patru compartimente pătrate pe tavanul boitei. ODOBESCU, S. III 118. 2. Sferă de activitate într-o întreprindere, într-o instituție etc.; secție, domeniu. întrecerea cuprinde toate aspectele producției, forța ei mobilizatoare atinge toate compartimentele activității întreprinderii, mobilizînd, alături de muncitori, pe tehnicieni, ingineri și funcționari, animați cu toții de o singură dorință, aceea de a îndeplini și depăși planul de stat în toate compartimentele sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 10/1.

compartimént s. n., pl. compartiménte

compartimént s. n., pl. compartiménte

COMPARTIMÉNT s. 1. căsuță, despărțire, despărțitură, (înv.) despărțământ, (franțuzism înv.) cază. (Un ~ într-un sertar.) 2. (înv.) cupeu. (~ într-un vagon de cale ferată.) 3. v. domeniu.

COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.; despărțitură. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].

COMPARTIMÉNT s. n. 1. încăpere dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc. ◊ diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. sferă, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

COMPARTIMÉNT ~e n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată având banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o încăpere sau dintr-o mobilă. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Porțiune a unei lucrări scrise; parte. /<fr. compartiment

compartiment n. 1. orice încăpere îngrădită; 2. diviziunea unui vagon.

*compartimént n., pl. e (fr. compartiment, d. it. compartimento, care vine d. compartire, a împărți. V. a- și de-partament). Despărțitură (de dulap, de vagon, de casă ș. a.), încăpere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPARTIMÉNT s. 1. căsuță, despărțire, despărțitură, (înv.) despărțămî́nt, (franțuzism înv.) cáză. (Un ~ într-un sertar.) 2. (înv.) cupéu. (~ într-un vagon de cale-ferată.) 3. arie, domeniu, sector, sferă. (~ de aplicare.)

Intrare: compartiment
compartiment substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compartiment compartimentul
plural compartimente compartimentele
genitiv-dativ singular compartiment compartimentului
plural compartimente compartimentelor
vocativ singular
plural