2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPACTÓR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor.

COMPACTÓR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor.

compactór [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lat compactor] 1 sm (Trs; ltm) Legător de cărți. 2 sn Utilaj folosit la presare a umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele.

COMPACTÓR s.n. Utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ sau a straturilor care alcătuiesc o șosea. [< compac(ta) + -tor].

COMPACTÓR s. n. utilaj cu cilindri compresori, cu maie mecanice etc., pentru îndesarea umpluturilor de pământ, a straturilor care alcătuiesc o șosea etc. (< fr., lat. compacteur)

COMPACTÓR1 ~oáre n. Utilaj pentru îndesarea și nivelarea straturilor de materiale așternute pe o șosea; mașină de compactat; compresor. /<fr. compacteur, lat. compactor

COMPACTÓR2 ~i m. Persoană specializată în legatul cărților; legător de cărți. /<fr. compacteur, lat. compactor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compactór1 (persoană) s. m., pl. compactóri

compactór2 (utilaj) s. n., pl. compactoáre

compactór (obiect) s. n., pl. compactoáre

compactór (persoană) s. m., pl. compactóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: compactor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compactor
  • compactorul
  • compactoru‑
plural
  • compactori
  • compactorii
genitiv-dativ singular
  • compactor
  • compactorului
plural
  • compactori
  • compactorilor
vocativ singular
  • compactorule
plural
  • compactorilor
Intrare: compactor (s.n.)
compactor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compactor
  • compactorul
  • compactoru‑
plural
  • compactoare
  • compactoarele
genitiv-dativ singular
  • compactor
  • compactorului
plural
  • compactoare
  • compactoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compactor (s.m.)

etimologie:

compactor (s.n.)

  • 1. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: