2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compătimire sf [At: DRĂGHICI, R. 21/13-14 / Pl: ~ri / E: compătimi] 1 Manifestare a părerii de rău față de suferințele cuiva Si: (nob) compătimit1. 2 (Înv) Împărtășire a unei suferințe încercate de altcineva Si: compătimit1.

COMPĂTIMÍRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. – V. compătimi.

COMPĂTIMÍRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. – V. compătimi.

COMPĂTIMÍRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei. 1. Părere de rău, milă față de suferințele sau (Se nenorocirea cuiva. Se auzeau exclamări de compătimire. SAHIA, N. 55. Descurajarea îl apucase iarăși, dar lupta să și-o ascunză; îi făcea rău compătimirea lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 1 120. N-am avui parte și eu pe lume măcar de o compătimire! CARAGIALE, O. I 60. Simțesc o nespusă compătimire pentru soarta ei. NEGRUZZI, S. I 41. 2. (Învechit) Suferință, durere împărtășită cu cineva. Eu tot crez că e-n fire Acea compătimire Ce inimile leagă cu lanțul sufletesc. ALEXANDRESCU, M. 118.

COMPĂTIMÍRE s.f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; compasiune. [< compătimi].

compătimire f. mișcare sufletească care ne face simțitori la nenorocirea altuia, [Neologism format după fr. compassion].

*compătimíre f. Regret p. altu, compasiune.

compătimí [At: PANN, E. III, 46/10 / Pzi: ~mésc / E: con1- + pătimi după fr compatir] 1 vt A manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2 vi (Înv; mls cu pp cu) A lua parte la suferința cuiva.

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după fr. compatir).

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după fr. compatir).

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău, milă față de cineva, față de încercările sau suferințele lui. 2. Intranz. (Învechit) A suferi împreună cu altcineva, a lua parte Ia suferința cuiva. A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește Însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264. Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46.

COMPĂTIMÍ vb. IV. 1. tr. A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (Înv.) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după fr. compatir].

COMPĂTIMÍ vb. tr. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după fr. compatir)

A COMPĂTIMÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a deplânge; a deplora; a jeli; a jelui; a căina. 2. intranz. A fi cuprins de compasiune față de suferințele cuiva; a suferi împreună. /con- + a pătimi

compătimì v. a fi atins de compătimire pentru nenorocirile altuia.

*compătimésc v. tr. (d. com- și pătimesc; d. fr. compatir). Regret nenorocirea altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compătimíre s. f., g.-d. art. compătimírii; pl. compătimíri

compătimíre s. f. → pătimire

compătimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimésc, imperf. 3 sg. compătimeá; conj. prez. 3 să compătimeáscă

compătimí vb. → pătimi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPĂTIMÍRE s. milă, (livr.) compasiune, (franțuzism înv.) comizerație. (Sentiment de ~ pentru cineva.)

COMPĂTIMÍ vb. a căina, a deplânge, a plânge, (livr.) a deplora, (înv. și pop.) a tângui, (înv. și reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) a șăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru situația în care se afla.)

arată toate definițiile

Intrare: compătimire
compătimire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compătimire
  • compătimirea
plural
  • compătimiri
  • compătimirile
genitiv-dativ singular
  • compătimiri
  • compătimirii
plural
  • compătimiri
  • compătimirilor
vocativ singular
plural
Intrare: compătimi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compătimi
  • compătimire
  • compătimit
  • compătimitu‑
  • compătimind
  • compătimindu‑
singular plural
  • compătimește
  • compătimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compătimesc
(să)
  • compătimesc
  • compătimeam
  • compătimii
  • compătimisem
a II-a (tu)
  • compătimești
(să)
  • compătimești
  • compătimeai
  • compătimiși
  • compătimiseși
a III-a (el, ea)
  • compătimește
(să)
  • compătimească
  • compătimea
  • compătimi
  • compătimise
plural I (noi)
  • compătimim
(să)
  • compătimim
  • compătimeam
  • compătimirăm
  • compătimiserăm
  • compătimisem
a II-a (voi)
  • compătimiți
(să)
  • compătimiți
  • compătimeați
  • compătimirăți
  • compătimiserăți
  • compătimiseți
a III-a (ei, ele)
  • compătimesc
(să)
  • compătimească
  • compătimeau
  • compătimi
  • compătimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compătimire

  • 1. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comizerație compasiune 4 exemple
    exemple
    • Se auzeau exclamări de compătimire. SAHIA, N. 55.
      surse: DLRLC
    • Descurajarea îl apucase iarăși, dar lupta să și-o ascunză; îi făcea rău compătimirea lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 1 120.
      surse: DLRLC
    • N-am avut parte și eu pe lume măcar de o compătimire! CARAGIALE, O. I 60.
      surse: DLRLC
    • Simțesc o nespusă compătimire pentru soarta ei. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Suferință, durere împărtășită cu cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eu tot crez că e-n fire Acea compătimire Ce inimile leagă cu lanțul sufletesc. ALEXANDRESCU, M. 118.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi compătimi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

compătimi

  • 1. tranzitiv A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compasiona căina deplora deplânge jeli jelui
  • 2. intranzitiv învechit A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264.
      surse: DLRLC
    • Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46.
      surse: DLRLC

etimologie: