3 definiții pentru comizerativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMIZERATIV, -Ă adj. (Rar) Compătimitor. [Cf. it. commiserativo].
COMIZERATÍV, -Ă adj. compătimitor. (< it. commiserativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
comizeratív adj. m., pl. comizeratívi; f. sg. comizeratívă, pl. comizeratíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: comizerativ
comizerativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)