16 definiții pentru comitat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comitat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 403 / Pl: ~e / E: ger Komitat (lm comitatus)] Unitate administrativ-teritorială, în unele țări, condusă de un conte Cf departament, district.

COMITÁT, comitate, s. n. Unitate administrativ-teritorială, în unele țări condusă de un comite2 (sau conte); district. – Din germ. Komitat.

COMITÁT, comitate, s. n. Unitate administrativ-teritorială, în unele țări condusă de un comite2 (sau conte); district. – Din germ. Komitat.

COMITÁT, comitate, s. n. (În monarhia austro-ungară) Diviziune administrativă; district. V. departament. Proprietar, avînd în comitat mai multe ferme... GHICA, S. 579. Mihai își așeză... oștirea în deosebite comitate pentru iernat: BĂLCESCU, O. II 265.

COMITÁT s.n. Diviziune administrativă; district (în organizarea administrativă a Imperiului austro-ungar). [< germ. Komitat, cf. lat.med. comitatus].

COMITÁT s. n. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district. (< germ. Komitat, lat. comitatus)

COMITÁT ~e n. ist. (în unele țări) Unitate administrativ-teritorială condusă de un comite; district; ținut. /<germ. Komitat

comitat n. diviziune administrativă, în Anglia și în Austro-Ungaria. Comitatele din Ardeal, Banat, Țara Crișului și Maramureș, se numără astăzi printre județele României Mari.

*comitát n., pl. e (germ. komitat, d. lat. comitatus, escortă, convoĭ, d. cómes, cómitis, tovarăș. V. comite). O subdiviziune administrativă în Anglia și’n foasta Austro-Ungarie (județ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comitát s. n., pl. comitáte

comitát s. n., pl. comitáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMITÁT s. district, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din Ungaria.)

COMITAT s. district, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din Ungaria.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comitát, comitate, s.n. – (reg.) Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi, 2005). – Din germ. Komitat < lat. med. comitatus „escortă, convoi” < lat. comes, comitis „tovarăș” (Scriban, DEX, MDA).

comitát, -e, s.n. – Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi 2005). – Din germ. Komitat.

Intrare: comitat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitat
  • comitatul
  • comitatu‑
plural
  • comitate
  • comitatele
genitiv-dativ singular
  • comitat
  • comitatului
plural
  • comitate
  • comitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)