2 intrări

8 definiții

comitagíu sm [At: DA / Pl: ~íi / E: bg кoмитaги] Membru al unei organizații revoluționare bulgare, care a luptat în trecut pentru eliberarea Macedoniei.

COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare. – Din tc. komitacı.

COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare. – Din tc. komitacı.

COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care lupta în trecut pentru eliberarea Macedoniei.

comitagíu s. m., art. comitagíul; pl. comitagíi, art. comitagíii (-gi-ii)

comitagíu s. m., art. comitagíul; pl. comitagíi, art. comitagíii

*comitágiŭ m. (bg. komitağiĭa, adică „tovarăș dintr'un comĭtat saŭ comitet” revoluționar). Terorist bulgăresc: bandele de comitagiĭ din Macedonia. V. haĭduc.

comitagii m. pl. bande de revoluționari bulgari din Macedonia.

Intrare: comitagiu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comitagiu comitagiul
plural comitagii comitagiii
genitiv-dativ singular comitagiu comitagiului
plural comitagii comitagiilor
vocativ singular
plural
Intrare: comitagiu
comitagiu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comitagiu comitagiul
plural comitagii comitagiile
genitiv-dativ singular comitagiu comitagiului
plural comitagii comitagiilor
vocativ singular
plural