13 definiții pentru comisură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comisúră sf [At: LM / Pl: ~ri / E: lat commissura, -ae] (Ant) 1 Punct de unire a două părți anatomice. 2 Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.

COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.

COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.

COMISÚRĂ, comisuri, s. f. Locul unde se împreună două părți ale unui organ sau ale corpului; încheietură, legătură. Comisura capului cu corpul.

COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].

COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)

COMISÚRĂ ~i f. Loc unde se unesc două părți ale unei formații anatomice. ~a buzelor. ~a pleoapelor. /<fr. commissure

comisură f. Anat. punctul de unire a unor părți ale corpului: comisura buzelor.

*comisúră f., pl. ĭ (lat. commissura, d. committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ: comisura buzelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri

comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMISÚRĂ s. (ANAT.) colțul gurii.

COMISU s. (ANAT.) colțul gurii.

Intrare: comisură
comisură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comisu
  • comisura
plural
  • comisuri
  • comisurile
genitiv-dativ singular
  • comisuri
  • comisurii
plural
  • comisuri
  • comisurilor
vocativ singular
plural

comisură

  • 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: legătură încheietură 2 exemple
    exemple
    • Comisura buzelor. Comisura pleoapelor.
      surse: DEX '09
    • Comisura capului cu corpul.
      surse: DLRLC
  • 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. construcții Legătură între pietre.
    surse: MDN '00

etimologie: