10 definiții pentru comisoriu

comisóriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: lat commissura] (Jur) 1 Care duce la rezilierea unui contract. 2 (Îs) Clauză ~ie Clauză a cărei neexecutare anulează contractul. 3 (Îs) Pact ~ Clauză prin care se stipulează că un contract de vânzare este anulat în cazul în care cumpărătorul nu achită integral costul produsului comandat, iar creditorul devine proprietarul obiectului în cauză.

COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

COMISÓRIU, -IE, comisarii, adj. (Jur.) Care produce rezilierea, anularea, stingerea unui contract. Clauză comisorie a contractului.

comisóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. comisórie (-ri-e); pl. m. și f. comisórii

comisóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. comisórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. comisórii

COMISÓRIU, -IE adj. Care produce rezilierea, anularea sau stingerea unui contract. [Pron. -riu. / < lat. commissorius, cf. fr. commissoire].

COMISÓRIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)

COMISÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui contract. [Sil. -so-riu] /<fr. commissoire, lat. commissorius

*comisóriŭ, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a căreĭ neexecutare anulează actu care o conține.

Intrare: comisoriu
comisoriu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comisoriu comisoriul comisorie comisoria
plural comisorii comisoriii comisorii comisoriile
genitiv-dativ singular comisoriu comisoriului comisorii comisoriei
plural comisorii comisoriilor comisorii comisoriilor
vocativ singular
plural