9 definiții pentru comisoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comisoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: lat commissura] (Jur) 1 Care duce la rezilierea unui contract. 2 (Îs) Clauză ~ie Clauză a cărei neexecutare anulează contractul. 3 (Îs) Pact ~ Clauză prin care se stipulează că un contract de vânzare este anulat în cazul în care cumpărătorul nu achită integral costul produsului comandat, iar creditorul devine proprietarul obiectului în cauză.

COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

COMISÓRIU, -IE, comisarii, adj. (Jur.) Care produce rezilierea, anularea, stingerea unui contract. Clauză comisorie a contractului.

COMISÓRIU, -IE adj. Care produce rezilierea, anularea sau stingerea unui contract. [Pron. -riu. / < lat. commissorius, cf. fr. commissoire].

COMISÓRIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)

COMISÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui contract. [Sil. -so-riu] /<fr. commissoire, lat. commissorius

*comisóriŭ, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a căreĭ neexecutare anulează actu care o conține.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comisóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. comisórie (-ri-e); pl. m. și f. comisórii

comisóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. comisórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. comisórii

Intrare: comisoriu
comisoriu adjectiv
  • pronunție: comisorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comisoriu
  • comisoriul
  • comisoriu‑
  • comisorie
  • comisoria
plural
  • comisorii
  • comisoriii
  • comisorii
  • comisoriile
genitiv-dativ singular
  • comisoriu
  • comisoriului
  • comisorii
  • comisoriei
plural
  • comisorii
  • comisoriilor
  • comisorii
  • comisoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comisoriu

  • 1. științe juridice Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Clauză comisorie a contractului.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pact comisoriu = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile.
      surse: MDN '00

etimologie: