11 definiții pentru comis-voiajor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

comís-voiajór sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

CÓMIS-VOIAJÓR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

COMÍS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

CÓMIS2 ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

*comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comis-voiajor s. m., pl. comis-voiajori

comís-voiajór s. m. (sil. -vo-ia-), pl. comis-voiajóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMIS-VOIAJÓR s. voiajor comercial. (E de profesie ~.)

Intrare: comis-voiajor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorul
  • comis-voiajoru‑
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorii
genitiv-dativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorului
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorilor
vocativ singular
  • comis-voiajorule
plural
  • comis-voiajorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comis-voiajor, comis-voiajorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. DN MDN '00
    • format_quote La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic