5 definiții pentru cominutiv

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) În fragmente mici. – Din fr. comminutif.

COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) În fragmente mici. – Din fr. comminutif.

cominutív adj. m., pl. cominutívi; f. sg. cominutívă, pl. cominutíve

COMINUTÍV, -Ă adj. (Despre fracturi) Care prezintă numeroase fragmente. [< fr. comminutif].

COMINUTÍV, -Ă adj. (despre fracturi) care prezintă numeroase fragmente. (< fr. comminutif)

Intrare: cominutiv
cominutiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cominutiv cominutivul cominuti cominutiva
plural cominutivi cominutivii cominutive cominutivele
genitiv-dativ singular cominutiv cominutivului cominutive cominutivei
plural cominutivi cominutivilor cominutive cominutivelor
vocativ singular
plural