10 definiții pentru comină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comínă sf [At: I. IONESCU, M. 371 / Pl: ? / E: srb komina, bg комина] (Reg) Tescovină.

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din sb. komina.

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina.

CÓMINĂ s. f. (Regional) Tescovină. A clădit o căzănărie cu două cazane, spre a scoate rachiu din comina ce aduc oamenii. I. IONESCU, M. 511.

cómină f., pl. ĭ și e (sîrb. kòmina). Vest. (Doĭna, 2-3, 43). Strugurĭ storșĭ, tescovină, boștină: a pune comina la cazan. V. camănă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cómină (reg.) s. f., g.-d. art. cóminei

cómină s. f., g.-d. art. cóminei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓMINĂ s. v. boștină, tescovină.

comină s. v. BOȘTINĂ. TESCOVINĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR).

Intrare: comină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comină
  • comina
plural
genitiv-dativ singular
  • comine
  • cominei
plural
vocativ singular
plural