10 definiții pentru comină

comínă sf [At: I. IONESCU, M. 371 / Pl: ? / E: srb komina, bg кoминa] (Reg) Tescovină.

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din sb. komina.

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din scr. komina.

CÓMINĂ s. f. (Regional) Tescovină. A clădit o căzănărie cu două cazane, spre a scoate rachiu din comina ce aduc oamenii. I. IONESCU, M. 511.

cómină (reg.) s. f., g.-d. art. cóminei

cómină s. f., g.-d. art. cóminei

CÓMINĂ s. v. boștină, tescovină.

cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR).

cómină f., pl. ĭ și e (sîrb. kòmina). Vest. (Doĭna, 2-3, 43). Strugurĭ storșĭ, tescovină, boștină: a pune comina la cazan. V. camănă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cómină s. v. BOȘTINĂ. TESCOVINĂ.

Intrare: comină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comină comina
plural
genitiv-dativ singular comine cominei
plural
vocativ singular
plural