6 definiții pentru comiliton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comilitón sm [At: SBIERA, F. S. 391 / Pl: ~i / E: ger Kommilitone, lat commilito, -onem] (Buc; gms) Coleg de facultate.

COMILITÓN s.m. (Italienism) Tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat].

COMILITÓN s. m. tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme, de studii. (< it. commilitone)

comilitón s. m. (italienism) Tovarăș de idei ◊ „Mulți dintre comilitoni vor adapta viziunea «tradiționalistă» la «avangardă» [...]” Luc. 11 II 84 p. 11. ◊ „Copleșitoarea creativitate a comilitonilor săi [...]” D. 175/96 p. 13 (din it. commilitone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comilitón s. m., pl. comilitóni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comilitón, comilitóni, s.m. (înv.) coleg de studii universitare.

Intrare: comiliton
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comiliton
  • comilitonul
  • comilitonu‑
plural
  • comilitoni
  • comilitonii
genitiv-dativ singular
  • comiliton
  • comilitonului
plural
  • comilitoni
  • comilitonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)