comentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comenta] 1 Interpretare critică a textului unei opere literare, istorice, a unui articol de lege etc. pentru a-l face mai accesibil. 2 Formulare a unor observații asupra unei chestiuni, întâmplări, știri etc. 3 Exprimare a părerilor personale. 4 Exprimare a unor observații tendențioase asupra unui lucru. 5 Urmărire a unui joc sportiv și explicarea desfășurării acestuia.

COMENTARE, comentări, s. f. Acțiunea de a comenta.

COMENTARE s.f. Acțiunea de a comenta. [< comenta].

comenta vt [At: GHICA, S. 173 / Pzi: ~tez / E: fr commenter, lat commentari] 1 A interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. pentru a-l face mai accesibil. 2 A face (într-o societate de presă) observații (personale) asupra unei chestiuni, întâmplări, știri etc. 3 A-și exprima părerea. 4 A face observații tendențioase asupra unui lucru. 5 A urmări un joc sportiv explicând desfășurarea acestuia.

COMENTA, comentez, vb. I. Tranz. 1. A face observații asupra unei chestiuni, a unei întîmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri. Șapte camarazi... fumează, citesc ziare, comentează mișcările de pe front și, după două-trei ore, se împrăștie fiecare la treburile lor. PETRESCU, Î. I 110. Ne comunicam unii altora scrisorile ce primeam din Iași și din București, le comentam, le discutam. GHICA, S. 173. ♦ (Peiorativ) A face observații nejuste, răuvoitoare asupra faptelor sau spuselor cuiva; a răstălmăci. 2. A interpreta o operă literară, istorică etc., a explica, a lămuri; a studia, a analiza. Ar fi un studiu interesant și folositor de a descrie și comenta toate antichitățile secolului nostru de mijloc. ODOBESCU, S. I 337. ◊ Ediție comentată = ediție a operelor unui scriitor însoțită de studii și comentarii (2).

COMENTA vb. I. tr. 1. A interpreta, a face observații (pe marginea unei întîmplări, a unei chestiuni etc.). ♦ (Peior.) A discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva. 2. A analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.) [< fr. commenter, cf. lat. commentari].

COMENTA vb. tr. 1. a interpreta (pe marginea unei întâmplări, a unei chestiuni etc.). ◊ (peior.) a discuta, a interpreta cu răutate faptele sau spusele cuiva. 2. a analiza, a explica critic (o operă literară, istorică etc.). (< fr. commenter, lat. commentari)

A COMENTA ~ez tranz. 1) (fenomene, evenimente, fapte, întâmplări) A expune, a atribui o semnificație personală; a interpreta. 2) (texte, acte etc.) A explica, clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a interpreta. /<fr. commenter

comentà v. 1. a explica cu ajutorul unor note amănunțite: a comenta Biblia; 2. a interpreta în mod răutăcios lucrurile.

*comentéz v. tr. (lat. commentari). Fac un comentariŭ: a comenta operele unuĭ poet. Fig. Interpretez cu răutate.

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comentez, 3 comentează; ind. prez. 1 sg. să comentez, 3 să comenteze

comenta (a ~) vb., ind. prez. 3 comentează

comenta vb., ind. prez. 1 sg. comentez, 3 sg. și pl. comentează

COMENTARE s. v. analizare.

COMENTARE s. analizare, explicare, interpretare, tîlcuire, (înv.) tîlcuială. (~ unui text literar.)

COMENTA vb. v. analiza.

COMENTA vb. a analiza, a explica, a interpreta, a tîlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.)

comenta (-tez, -at), vb. – A face observații asupra unui eveniment, unei întîmplări etc. Lat. commentari, fr. commenter (sec. XIX). – Der. comentariu (înv. comentarie), s. n. (apreciere, comentare), din lat. commentarium (sec. XVII); comentator, s. m. (autor de comentarii), din lat. commentator (sec. XIX).