2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comburánt, ~ă [At: PONI, CH. 64 / V: (iuz) ~rént, ~ă a / Pl: ~nți, ~e / E: fr comburant] 1 a Care produce combustia. 2 a Care întreține arderea. 3 sm Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă).

COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Gaz sau substanță care asigură arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.

COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care produce combustie, care întreține arderea. 2. S. m. Substanță care întreține arderea carburantului (în motorul-rachetă). – Din fr. comburant.

COMBURÁNT, -Ă, comburanți, -te, adj. Care produce combustie, care întreține arderea. Oxigenul este un corp comburant.

COMBURÁNT, -Ă adj. Care întreține arderea, care face să ardă. // s.m. Substanță care conține oxigen și întreține arderea. [< fr. comburant, cf. lat. comburens – care arde].

COMBURÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care degajă oxigen, permițând combustia. (

COMBURÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care face să ardă; care înlesnește arderea. /<fr. comburant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comburánt2 s. m., pl. comburánți

comburánt1 adj. m., pl. comburánți; f. comburántă, pl. comburánte

comburánt adj. m., s. m., pl. comburánți; f. sg. comburántă, pl. comburánte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMBURANT substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor. Motoarele aeroreactive iau oxigenul din aerul atmosferic aspirat de motor, iar motoarele-rachetă folosesc comburanți speciali: oxigen lichid, acid azotic etc.

Intrare: comburant (adj.)
comburant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comburant
  • comburantul
  • comburantu‑
  • comburantă
  • comburanta
plural
  • comburanți
  • comburanții
  • comburante
  • comburantele
genitiv-dativ singular
  • comburant
  • comburantului
  • comburante
  • comburantei
plural
  • comburanți
  • comburanților
  • comburante
  • comburantelor
vocativ singular
plural
Intrare: comburant (s.m.)
comburant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comburant
  • comburantul
  • comburantu‑
plural
  • comburanți
  • comburanții
genitiv-dativ singular
  • comburant
  • comburantului
plural
  • comburanți
  • comburanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comburant (adj.)

  • 1. Care produce combustie, care întreține arderea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Oxigenul este un corp comburant.
      surse: DLRLC

etimologie:

comburant (s.m.)

  • 1. Gaz sau substanță care asigură arderea carburantului (în motorul-rachetă).
    surse: DEX '09 DN

etimologie: