5 definiții pentru combinativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMBINATIV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
COMBINATIV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
combinativ, ~ă a [At: HEM 1593 / Pl: ~i, ~e / E: combinat + -iv] (Rar) 1 Specific combinării. 2 Care se referă la combinare. 3 Care aparține combinării. 4 Care provine de la combinare. 5 Priceput la a face combinări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMBINATIV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMBINATIV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
combinativ adj. m., pl. combinativi; f. sg. combinativi; f. sg. combinativă, pl. combinative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: combinativ
combinativ adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
combinativ, combinativăadjectiv
etimologie:
- combinative DEX '09 DEX '98 MDN '00