4 definiții pentru combinagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinagíu sn [At: DEX2 / Pl: ~i / E: combina + -giu] (Prt) Persoană care face tot felul de combinații necinstite.

COMBINAGÍU, combinagii, s. m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinații (necinstite). – Combina + suf. -giu.

COMBINAGÍU, combinagii, s. m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinații (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinagíu s. m., pl. combinagíi

Intrare: combinagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinagiu
  • combinagiul
  • combinagiu‑
plural
  • combinagii
  • combinagiii
genitiv-dativ singular
  • combinagiu
  • combinagiului
plural
  • combinagii
  • combinagiilor
vocativ singular
  • combinagiule
plural
  • combinagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combinagiu

  • 1. peiorativ Persoană care face tot felul de combinații (necinstite).
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • Combina + sufix -giu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98