8 definiții pentru coluziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coluziúne sf [At: DN2 / Pl: ~ni / E: fr collusion, lat collusio, -onis] (Rar) înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în detrimentul unei a treia.

COLUZIÚNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în defavoarea unei a treia. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. collusion, lat. collusio, -onis.

COLUZIÚNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. collusion, lat. collusio, -onis.

COLUZIÚNE s.f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în prejudiciul unei a treia. [Cf. lat. collusio, fr. collusion].

COLUZIÚNE s. f. înțelegere secretă între două părți, personaje etc. în defavoarea unei a treia. (

*coluziúne f. (lat. collúsio, -ónis. V. a- și i-luziune). Jur. Înțelegere secretă între doĭ în prejudiciu altuĭa. – Și -úzie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coluziúne (înțelegere secretă) (rar) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coluziúnii; pl. coluziúni

coluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coluziúnii; pl. coluziúni

Intrare: coluziune
coluziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coluziune
  • coluziunea
plural
  • coluziuni
  • coluziunile
genitiv-dativ singular
  • coluziuni
  • coluziunii
plural
  • coluziuni
  • coluziunilor
vocativ singular
plural