8 definiții pentru coluviu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colúviu sn [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr colluvium] Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților.

COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium.

COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium.

COLÚVIU s.n. Material detritic rezultat din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. [Pron. -viu. / < engl. colluvium, cf. fr. colluvion < lat. colluvio – apă murdară].

COLÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. (

COLÚVIU n. Material rezultat din fărâmițarea rocilor sub acțiunea factorilor externi și sedimentat la baza coastelor abrupte. [Sil. -lu-viu] /<fr. colluvium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colúviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colúviul

colúviu s. n. [-viu pron. -vĭu], art. colúviul


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coluviu, (engl.= colluvium) dep. de material detritic, de obicei fin, acumulat la baza versanților prin procese gravitaționale, de șiroire sau de spălare. C. poate lua forma unor îngemănări de conuri de dejecție care atenuează înclinarea versantului. V. și deluviu, eluviu, proluviu.

Intrare: coluviu
  • pronunție: -viu pr. -vĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coluviu
  • coluviul
  • coluviu‑
plural
  • coluvii
  • coluviile
genitiv-dativ singular
  • coluviu
  • coluviului
plural
  • coluvii
  • coluviilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)